Cine? Che?

Probabil in aceste timpuri singuratice de constanta schimbare a identitatilor si aliantelor, visul unui adventurier care a schimbat tarile, a trecut granite si a doborat limite fara a-si trada principiile proprii, asigura tinerilor din epoca noastra combinatie optima, initiandu-i intr-un cadru stramt de principii morale si in acelasi timp apeland la impulsul nomadic contemporan.

Pentru cei care nu vor calca niciodata pe urmele lui, adanciti intr-o lume a cinismultui, interesului pentru propria persoana si a consumismului orb, nimic nu poate fii mai nepotrivit decat atitudinea lui de respingerea a micilor placeri zilnice sau a confortului material. Cineva ar putea sugera ca este distanta lui, viata sa aparent imposibil copiat, care-l face asa atractiv.

A fost un asasin cu sânge rece, care a omorât oameni cu pistolul la tâmplã, atât în timpul Revolutiei cât si al trecerii sale prin functia de director al unei închisorii. Orice mijloc era bun pentru atingerea scopului, care dupa Revolutie a fost crearea “omului nou”. In calitate de Ministru, a lui a fost ideea rationalizãrii mâncãrii si a voluntariatului obligatoriu si a facut ca o moneda egala cu dolarul si sprijinita de serioase rezerve in aur sa ajunga la o valoare de nimic in numai cateva luni. Tara a schimbat o dictatura cu o alta, mult mai durabilã si mai nemiloasã.

Surprinzator sau nu, in cele doua descrieri de mai sus e acelasi personaj, Ernesto “Che” Guevara. Controversat in continuare si la indemana superficialitatii zilei de azi. Un post pe care l-am gasit intamplator pe un blog m-a facut sa intru un pic in detaliile subiectului. Nu contest cu nimic parerile Antoanetei, mai mult le sustin si cred, asemenea ei, ca venerarea unui asemenea criminal in ziua de azi e doar un semn de nebunie, incultura sau superficialitate sau din toate cate putin.

Pe de alta parte sunt insa niste aspecte care nu cred ca trebuie lasate deoparte.

E de admirat indiscutabil forta cu care a crezut in ideile lui. Nu judec ideile in sine, nu le aprob sau dezaprob. Ci credinta in ele. Dincolo de esecuri (vezi experienta Congo sau guerillele trimise sa imprastie revolutia in toata america latina) sau de “tradarea” celor apropiati (fie el prietenul Fidel sau taranii Bolivieni pentru a caror “libertate” lupta).

A facut-o pentru glorie? Poate. Din nebunie? Probabil. Pentru a ajunge pe canile de cafea, pe tricouri si bluze cu stralici in discoteci si pe promouri la radioul lui Vantu? Nu cred.

Celebra fotografie a lui “El Comandante” realizata de Alberto Korda este cea mai raspandita reproducere foto din lume. Si aici ajung la al doilea subiect de admiratie (care nu mai e meritul lui, dar il are inevitabil in prim plan). Un marketing pe care probabil si echipa lui Steve Jobs il admira. Ajutat probabil de faptul ca pana recent (2001), din motive ideologice ale regimului cubanez, fotografia cu pricina a fost bun de domeniu public pe care il putea folosi oricine, oricum. 

Dintr-un revolutionar criminal marxist-comunist si oarecum nepriceput la nimic, luptator de guerilla si mai mult nu prea, specialist in speechuri demagogice si executii cu singe rece, sa faci un simbol al mass marketingului capitalist si  al revolutiei ca substantiv comun, e o realizare de apreciat.

Cine a facut-o? Labilitatea unei generatii in lipsa si nevoie de exemple si modele? Sau conspiratia mondiala care a vrut sa dilueze substanta revolutiei marxiste si simbolul luptei anti imperialiste 🙂

S-a scris, s-a cantat, s-a vorbit si s-a filmat mult despre Che, imaginea-i este inca promovata idilic, inclusiv ultimul film al lui Soderbergh, uitand parca voit de morti, de foame, de ratii, de cozi, de vendette personale, de comunism si de multe altele.

Gasiti o parere detaliata si documentata aici.
Multzam de help Julia.
Foto: Wikipedia
Alte info:
http://www.commonassets.org/content.php?id=2354
http://www.time.com/time/time100/heroes/profile/guevara01.html

UPDATE: Subiectul se pare ca prinde un pic aripi si in Sapte Seri si pe blogul lui Razvan

Rock City Open Air

Peste 60 de trupe vor concerta în cadrul festivalului Rock City Open Air, care se va desfăşura între 20 şi 23 august, pe malul Dunării, informează organizatorii evenimentului, Metal Masters.

Festivalul se va desfăşura pe malul Dunării (comuna Borcea, în apropiere de Feteşti, pe insula Ialomiţei). Pretul biletelor porneste de la 270 de lei (12 februarie – 30 aprilie), creste apoi la 300 (1 mai – 31 iulie), 350 de lei (1 – 19 august) si 400 la intrare. Nu vor exista bilete pe zile, ci doar pentru toata perioada festivalului. In acest pret aveti si spatiu de campare, acces la dusuri si toalete ecologice.

rockcityopenair

Festivalul Rock City Open Air va avea loc in perioada 20-23 August 2009.

Un pic cam dur pentru gusturile mele, dar e un inceput, iar locatia este cu certitudine inedita.

via. Mai mult aici.

Powershift – Modelul romanesc

Pentru a intoarce privirile de la clasele inalte ale baronetului sau de la incremenirea in neant a guvernulu sau pentru ca schimbarea puterii in Romania inca nu s-a definitivat, avem parte in ultimele luni de evenimente care mai de care, ce au se pare rolul de a ne tine cu ochii pe televizoare si pe presa, scapand din vedere aspectele de altfel mai importante ce trec pe langa noi. Am reusit in mai putin de trei luni sa umplem presa cu:

  • spargeri de banci in stil mafiot cu cagule si arme de foc
  • talharii de case valutare urmate de crime si punere in libertate a suspectilor principali (*)
  • furturi de arme (primul de acest gen in tarile NATO) dintr-o unitate militara
  • intre timp, un apropiat al fratilor Camataru, Mincu Silvestru, este propus prim-adjunct al ministrului de interne. Din această postură, el ar fi controlat serviciul secret al ministerului. Implicit, ar fi supravegheat îndeaproape afacerile lumii interlope.
  • ministrii de interne sunt schimbati pe banda rulanta (sa-i explice cineva si Elenei Udrea ce se intampla)
  • Constantin Iancu, protejat al lui Radu Berceanu, căruia PDL ii daduse DEJA șefia Administrației Naționale a Îmbunătățirilor Funciare (ANIF) desi era anchetat înca din 2006 pentru sechestrare de persoane și amenințare, este demis in urma dezvăluirilor Evenimentului Zilei (*)
  • angajati ai MAI (sefi de clanuri interlope) isi impart pumni si teritorii cu angajatii unor firme de paza (interlopismul la vedere) intr-ul “select” loc de vanzoleala din Capitala. Eugen Preda,  capul scandalului de zilele trecute, nu este considerat, fireste, pericol public, si este pus in libertate.

Daca adaugam la ce citam mai sus si un foarte probabil val de infractori repatriati din Italia catre Romania viitorul apropiat nu este deloc roz.

In tot acest timp, bravi jandarmi si politisti, simuleaza penibil si fals actiuni in forta in baruri si discoteci cu lanterne in ochi, cagule si camere video, incercand inutil sa ne redea increderea intr-un sistem putred si urat mirositor.

Ceea ce se intampla in Romania de cateva luni incoace, exista cu siguranta (partial cel putin) si inainte si probabil ca expunerea excesiva pe un model mediatic tip  “Elodia” a ajutat la scoaterea in prim plan a intamplarilor, dar si cresteri in audientele TV ravasite de criza economica.

Analizand totul per ansamblu, ma gandesc serios daca toate aceste evenimente, intamplate in mai putin de doua luni in Romania, sunt numai un mod prin care puterea incearca sa ne ia ochii de la realitatile curente (exces de putere) sau lumea interlopa chiar vine oficial la putere in Romania si ne intoarcem in timp la Bulgaria anilor ’90 (vid de putere). “Scenarita si conspiratia” ajunge sa fie varianta pe care in mod in mod suprinzator sau nu mi-o doresc dintre cele doua.

Numai un curajos lider, calare pe un cal alb, mai poate re-pune situatia sub control. Asteapta oare alegerile sau o fi si el depasit deja de situatie?

PS. Desi mi-am propus sa evit tipul asta de subiecte, prezenta lor in jurul meu, oriunde as intoarce capul, face ca acest lucru sa fie mai greu decat imi imaginasem initial 🙂 Ma voi stradui mai mult.

Avem Parlament, avem Buget! 2009 poate sa inceapa

Faptul ca masinaria de vot a FSN functioneaza ca unsa nu este un element de noutate. Prin Parlament a trecut destul de “in viteza” si fara mari discutii de detalii un buget si asa intarziat cu cateva luni. Presiunile unei economii sufocate, inconjurate de criza si blocajele financiare parca mai acute decat cele de la mijlocul anilor 90, il fac sa fie cu atat mai urgent.

Faptul ca PNL (si sa zicem si UDMR) sunt acolo doar o prezenta care sa formalizeze democratia, pe de o parte prin ponderea microscopica pe care o au si pe de alta parte prin refuzul de a produce schimbari interne si de a reforma partidul, iar nu e o noutate. 

Le stim, si poate doar prezidentialele din toamna ar putea sa ne mai scoata un pic din amorteala viata politica romaneasca (si Base, asa de control din cand in cand).

Strategia PNL, pregatita sau nu pe genunchi, de a spama practic sedinta de vot in plen a bugetului cu un numar urias de amendamente a dovedit, se pare, ceea ce vroia sa dovedeasca:

Cele doua partide au respins miercuri la foc automat toate amendamentele PNL, chiar daca ele insemnau bani in plus pentru localitati conduse de primari pesedisti si pedelisti. 

S-a votat mecanic impotriva oricarui amendament adus in discutie. Daca PNL se va folosi vreun pic acest capital e putin probabil la debandada si lipsa de orizont in care se gaseste in acest moment partidul. 

Pe langa jocurile de Solitaire care probabil nu mai sunt o noutate in Parlament se pare ca au mai fost strecurate si ceva scene din categoria de-a rasu’-plansu‘:

Pentru a-i atrage atenţia preşedintelui de şedinţă Ioan Oltean (PDL) în legătură cu modul neglijent în care se votează bugetul, deputatul UDMR Mate Adras Levente a supus la vot numărul de telefon al vicepreşedintelui Camerei Deputaţilor. 

Levente s-a dus la tribună şi a cerut să se supună la vot un amendament la buget: „Amendamentul 0722, anexa 3/03, poziţia 467“. UDMR-istul nu a prezentat amendamentul şi nici nu l-a motivat, cum se obişnuieşte. Propunerea a căzut la vot. 

Imediat Mate a luat din nou cuvântul: „Poziţia 0722 nu există, iar noi nu mai eram la anexa 3/03, ci la 3/15. În acest caz, eu nici n-aş fi avut voie să întorc dezbaterea la o anexă deja votată. Nici nu ştiţi că tocmai aţi supus la vot propriul dumneavoastră număr de telefon

Media Pro culege ce-a semanat

Imi pare rau de faptul ca Terzianu a fost prins “la mijloc” in incidentul de zilele trecute cu unul dintre animalele media din familia Becali. Cu toate regretele de rigoare, ma bucur insa ca pana la urma incepe sa se faca dreptate. Media Pro (si nu numai) ne-au umplut zilnic ecranele televizoarele cu fetele buhaite ale celor din clanul Becali si ai alor asemenea. 

Au jubilat si repetat la nesfarsit imagini cu oierul suindu-se pe masina in Piata Universitatii, sau reparandu-si cotetzul de lux cu ranga, au reusit sa incropeasca programe intregi de stiri cu interviuri (e mult spus oare interviu?) cu cei din neamul Becali in schimbul unei prajituri pentru “reporter” si a unei audiente pierdute intre timp pentru Elodia si Dan Diaconescu.

Ori s-a schimbat mentalitatea ProTv-ului, ori prajiturile si sucul nu mai satisfac reporterii de teren ai stirilor sportive. Ramanem la sport sa ne multumim cu informatii despre ce culoare au chilotii noii amante a vreunui fotbalist anonim de la CFR sau ce-a mai gatit sotia vreunuia de la Farul Constanta. Macar astea nu scuipa reporterii… Inca…

Imagini pe sport.ro
UPDATE: Se pare ca unul din catzelusii limbisto-voiculestieni, acest mini-Teo al Antenelor, Madalin Ionescu, a optat sa-l cheme pe Becali sa “se justifice” in una dintre celebrele sale emisiuni de mozolit pseudo-vedete dambovitene. Probababil ca diferenta intre el si alti “jurnalisti” este ca atunci cand ii va veni randul la scuipat o sa mai ceara. Merita o bila alba Tolontan, care este mai degraba solidar cu colegul de breasla (de la trustul concurent).

Ministerul 2 si 1/4

Dupa lupte seculare am reusit sa renuntam cu “onoare” la al doilea ministru de interne in mai putin de o luna. E a doua “demisie de onoare”, iar toata tevatura asta mi se pare din ce in ce mai hazile. Chiar am niste propuneri pentru idiotii care ne conduc alesii neamului, pentru a evita tot circul cu care ne distreaza zilnic. E drept despartirile de ministrii de interne nu au fost asa lacrimogene si mediatizate ca cele de Stolojan, ca aici e “treaba serioasa domne'”.

Toate astea, in timp ce ne apropiem (exagerand un pic) cu pasi repezi de Bulgaria anilor 90, cu jafuri in plina strada si penali eliberati pe motive de-a dreptul distractive. Ne aducem aminte cu ocazia asta ca din 24 de detinuti de la maxima siguranta din Craiova, care sunt in intreruperea pedepsei (adica acasa sau in excursie in strainatate) nu s-au mai intors decat 2. Restul sunt bine mersi la plaja, si pe noi nici nu ne intereseaza. 

Revenind la batalia de la MAI, pestele de acolo e prea mare (toti banii europeni ce vin pe adminsitratia locala plus politia cu toate directiile mai mult sau mai putin la lumina) pentru ca toata lumea sa fie multumita. Va fi greu sa multumesti toti baronii locali din PSD (si nu numai, ca pana la urma baronu-i tot baron indiferent de unde vine) ale caror nevoi s-au adunat in ultimii ani, “aparatul central” al PSD care inca se mai agata de influenta de la centru pierduta de cand tata Ilici nu mai are timp de ei si Base si-a lui ceata care nu ar lasa chiar totul la voia intamplarii.

Pentru a ne scuti insa de tot circul mediatic din jurul acestor oameni demisii de onoare, si pentru ca nu poti pune pumnul in gura presei sa ne dea stiri despre realizarile la hectar si sa-i lasa sa-si faca jocul pana la final am, dupa cum spunea cateva propuneri:

  • domnii baronii sa faca o sedinta si sa stabileasca o lista cu ministrii de interne, la fel cum se face la fotbal la loviturile de la 11 metri. Oamenii si ordinea fiind stabilite, de la al 3-lea sau al 4-lea incolo, nu o sa mai intereseza nici macar pe nasul presei romanesti de la B1Tv cine mai e ministru de interne.
  • domnii baronii sa nominalizeze toti sefii de directii si secretarii de stat, care sa-si aleaga ce ministru vor, pe care sa ni-l anunte sau nu la un moment dat (pana la urma nici nu ne intereseaza, ca oricum nu il tragem la raspundere)
  • venise si o propunere pertinenta prin presa, sa separe (din nou, asa cum au fost initial) cele doua ministere in MAI si Ministerul Administratiei, si astfel atat mafiotii care au nevoie de liniste de la “doi si un sfert” cat si hotii care au sacosele pregatite pentru banii europeni sa se linisteasca si sa-si vada de treaba fara sa ne mai umple televizoarele cu meclele lor cretine.

Si ca bonus, iata de ce o vreau pe Elena Udrea nu numai prim ministru ci ministru la toate ministerele deodata (via Cotidianul):

DGIPI-ul ăsta a ajuns un fel de cuiul lui Pepelea. Nici măcar nu înţeleg care este miza acestei direcţii

Amin!

Journalism – online vs. offline

Latest Nielsen/NetRatings study cited by Reuters, claims that more than one-fifth of web users who read newspapers prefer online to offline editions. The study, conducted for the first time, found that 21 percent of those web users now prefer online versions of newspapers, 72 percent choose the print editions, and 7 percent split their time between the two. Visits to Yahoo News and Google News or other aggregators were not counted in the study.

NYTimes.com is the most visited U.S. newspaper site, with an audience of 11.3 million in May, up 25 percent from a year earlier, according to Nielsen. USATODAY.com was second, with an audience of 9.2 million in May, up 15 percent. Third was washingtonpost.com; its audience in May grew 10 percent year over year, to 7.4 million.

On the other hand, a separate study shows that 51 percent of the journalists use blogs regularly, with 28 percent relying on them to help in their day-to-day reporting. According to one of the pollsters, the study “demonstrates that blogs have an enormous potential to not only influence the general public, but to influence the influencers – journalists and the media.” Journalists mostly used blogs for finding story ideas (53 percent), researching and referencing facts (43 percent) and finding sources (36 percent); 33 percent said they used blogs to uncover breaking news or scandals.

Now, getting back on Earth, or more likey said, getting back to Romania, I’m really expecting that at least some of the trendy young journalists in Romania will jump in this wagon, giving the Romanian blogsphere some authority. Or what about the young journalism students?

As far as I know (and I hope I’m wrong) the only two weblogs somehow related with offline journalism are George’s Strangers on the Net and Cristi’s Netzoom (which to be honest is not actually a blog). If you guys know some more, feel free to promote them in the comments. And also another challenge: who’s blog would you like to read among romanian journalists?

And for the romanian readers also here is an interesting article on the topic, published by Lucian Mandruta in Dilema Veche, a couple of weeks ago: Freedom of the press or freedom of the public?

Layers of Citizen Journalism

Since blogging and, so called, citizen journalism is on the wave here is an interesting classification of this kind of new media, which is suppose to help understand it and also help news organizations can employ the citizen-journalism concept:

1. The first step: Opening up to public comment
For some publishers skittish about allowing anyone to publish under their brand name, enabling readers to attach comments to articles on the Web represents a start. At its simplest level, user comments offer the opportunity for readers to react to, criticize, praise or add to what’s published by professional journalists.

2. Second step: The citizen add-on reporter
Recruit citizen add-on contributions for stories written by professional journalists. I mean more than just adding a “User Comments” link. I mean that with selected stories, solicit information and experiences from members of the public, and add them to the main story to enhance it.

3. Now we’re getting serious: Open-source reporting
Collaboration between a professional journalist and his/her readers on a story, where readers who are knowledgeable on the topic are asked to contribute their expertise, ask questions to provide guidance to the reporter, or even do actual reporting which will be included in the final journalistic product.

4. The citizen bloghouse
A great way to get citizens involved in a news Web site is to simply invite them to blog for it. A number of news sites do this now, and some citizen blogs are consistently interesting reads.

5. Newsroom citizen ‘transparency’ blogs
This involves inviting a reader or readers to blog with public complaints, criticism, or praise for the news organization’s ongoing work. A reader panel can be empowered via a publicly accessible blog to serve as citizen ombudsmen, of a sort, offering public commentary on how the news organization is performing. A milder form of this is the editor’s blog — typically written by a paper’s top editor and explaining the inner workings of the newsroom and discussing how specific editorial decisions are made — along with reader comments, so that the editor has a public dialog with his/her blog readers.

6. The stand-alone citizen-journalism site: Edited version
This next step involves establishing a stand-alone citizen-journalism Web site that is separate from the core news brand. It means establishing a news-oriented Web site that is comprised entirely or nearly entirely of contributions from the community.

7. The stand-alone citizen-journalism site: Unedited version
This model is identical to No. 6 above, except that citizen submissions are not edited. What people write goes on the site: blemishes, misspellings and all.

8. Add a print edition
For this model, take either No. 6 or No. 7 above (stand-alone citizen-journalism Web site, either with edited submissions or a hands-off editing approach) and add a print edition. A number of newspapers have tried this, using a print edition distributed freely once a week as an insert into a traditional daily or weekly paper, or as a stand-alone print product.

9. The hybrid: Pro + citizen journalism
A news organization that combines citizen journalism with the work of professionals.

10. Integrating citizen and pro journalism under one roof
Imagine a news Web site comprised of reports by professional journalists directly alongside submissions from everyday citizens. This is slightly different than No. 9, above, because on any one page there will be a mix of professionally written (paid) and citizen-submitted (free) content — labeled appropriately so that the reader knows what he/she is getting.

11. Wiki journalism: Where the readers are editors
Finally, in the “way out there” category, comes wiki news. The most well known example is the WikiNews site, a spin-off of the famed Wikipedia public encyclopedia, which allows anyone to write and post a news story, and anyone to edit any story that’s been posted. It’s an experimental concept operating on the theory that the knowledge and intelligence of the group can produce credible, well-balanced news accounts.

Read full 11 Layers of Citizen Journalism

New York Times to charge for content

The New York Times announced yesterday that it will begin charging for Op-Ed and news columns on NYTimes.com as part of a new online subscription called TimesSelect. For $49.95 a year or free for print subscribers, TimesSelect members will also get access to The Times archives, exclusive online multimedia (audio and photo essays, video and podcasts), a first look at some articles, and “TimesFile,” a new tool that helps readers tag and organize articles from The Times.

That seems to me to be against the wave as the trend seems to be quite different with latimes.com‘s recently deciding to end its subscription for calendarlive.com or CNN.com that will make its existing online video offerings available for free beginning June 20.

All these are happening with the statistics in mind, I suppose, as starting with January the number of NYTimes online visitors, 1.4 millions was for the first time bigger than its daily print circulation wich averaged 1,124,000 in 2004. The Times probably considered that the advertising revenues generated by the online trafic will decline less than they get from charging users.

Searchengineblog is giving an advice on this: Look, no one is going to link to summaries that you then have to pay to read further. Learn the lesson of Google – give it away! It’s the *traffic* you want. Once you have the traffic, then you can show them advertising, which in turn pays for the content.

Traditional media about blogsphere

The new Romanian economic weekly, Saptamana Financiara is taking up the challenge (or the trend 🙂 ) in commenting a little bit about the blog-phenomenon. Media alternative explosion in the cyberspace (Romanian only) is the title of the article commenting that “the online space is becoming more and more attractive for romanians that want to be informed quickly and efficient from independent sources and take in consideration well informed opinions on daily events”.

More than that, “in .ro world as alternative information sources, the most common are the ones in IT and business communities” and mentions Daniel Neamu Weblog as one of the most active economic weblogs, next to www.argumente.ro and business-romania.blogspot.com.