Puncte de vedere

No comment!

Google Wave – prima incercare

Am avut sansa recent sa intru in randurile fericitilor invitati la probele noului produs Google, Wave. Entuziasmat, dupa primele review-uri si prezentari facute acum cateva luni de Google si nerabdator sa-l incerc, am distribuit rapid cele 7 invitatii care mi-au fost puse la randu-mi la dispozitie. Pana la urma, a sta singur pe Wave este intr-o mare masura la fel cu a-ti instala un program messenger fara a avea nici un buddy/friend in lista.

Dupa inca doua zile invite-urile au ajuns la destinatarii alesi (voluntari si persoane care s-au cerut in joc) si am inceput wave-uiala propriu zisa.

Sunt oarecum nelamurit vis-a-vis de utilitatea lui, dupa numai cateva zile de functionare. Ori eu nu vad “padurea dincolo de ghinda”, ori e un produs care a ajuns in piata inainte vremii lui, ori nu a fost suficient de clar explicat/promovat, cert este ca la prima strigare mi se pare o struto-camila intre un Google docs/mail/chat. Daca mai adaugam si faptul ca multi dintre cei care sunt in Wave sunt cel putin la fel de aerieni ca si mine, discutiile ajung sa devina o babilonie de texte, dialoguri, monologuri, edit-uri, texte cu si fara sens sau legatura care te fac sa te intrebi ce drac de rost are toata tevatura in jurul lui.

Ok, nu pot sa imi asum ca asta e o parere finala. Cum, de altfel, nici produsul in sine, nu este in varianta lui finala, ci doar un preview.

Google il prezinta astfel:

• Un wave este in parti egale  o conversatie si un document
• Un wave este shared.
• Un wave este live

Ca urmare, in fapt, nimic in afara de interfata, nu e prorpiu zis nou, nici macar pentru Google. Poate ar trebui sa integreze produsul in Google Docs si toate elementele spectaculoase ale Google Wave ar fi devenit, cred, cu adevarat utile:

• live chat si integrarea Google Talk intr-un sidebar/panel in Google Docs
• integrarea gadget-urilor in Google Docs

Odata cu cele doua elemente de mai sus, practic treaba era practic rezolvata, cel putin la nivelul Google Wave Preview de azi.

PS Mai am un invite

T-Mobile UK – Sing Along

Desi actionarul principal, Deutsche Telekom, este sub o presiune din ce in ce mai mare pentru vanzarea diviziei T-Mobile UK, aceasta continua seria de “out-of-ordinary-mass-marketing” cu o noua reusita… Parearea mea.

Dupa T-Mobile Dance din Liverpool Station din Londra, urmeaza Sing Along in Trafalgar Square, cu peste 13.000 de oameni. Filmuletul spune totul: Life’s for sharing!

Cine? Che?

Probabil in aceste timpuri singuratice de constanta schimbare a identitatilor si aliantelor, visul unui adventurier care a schimbat tarile, a trecut granite si a doborat limite fara a-si trada principiile proprii, asigura tinerilor din epoca noastra combinatie optima, initiandu-i intr-un cadru stramt de principii morale si in acelasi timp apeland la impulsul nomadic contemporan.

Pentru cei care nu vor calca niciodata pe urmele lui, adanciti intr-o lume a cinismultui, interesului pentru propria persoana si a consumismului orb, nimic nu poate fii mai nepotrivit decat atitudinea lui de respingerea a micilor placeri zilnice sau a confortului material. Cineva ar putea sugera ca este distanta lui, viata sa aparent imposibil copiat, care-l face asa atractiv.

A fost un asasin cu sânge rece, care a omorât oameni cu pistolul la tâmplã, atât în timpul Revolutiei cât si al trecerii sale prin functia de director al unei închisorii. Orice mijloc era bun pentru atingerea scopului, care dupa Revolutie a fost crearea “omului nou”. In calitate de Ministru, a lui a fost ideea rationalizãrii mâncãrii si a voluntariatului obligatoriu si a facut ca o moneda egala cu dolarul si sprijinita de serioase rezerve in aur sa ajunga la o valoare de nimic in numai cateva luni. Tara a schimbat o dictatura cu o alta, mult mai durabilã si mai nemiloasã.

Surprinzator sau nu, in cele doua descrieri de mai sus e acelasi personaj, Ernesto “Che” Guevara. Controversat in continuare si la indemana superficialitatii zilei de azi. Un post pe care l-am gasit intamplator pe un blog m-a facut sa intru un pic in detaliile subiectului. Nu contest cu nimic parerile Antoanetei, mai mult le sustin si cred, asemenea ei, ca venerarea unui asemenea criminal in ziua de azi e doar un semn de nebunie, incultura sau superficialitate sau din toate cate putin.

Pe de alta parte sunt insa niste aspecte care nu cred ca trebuie lasate deoparte.

E de admirat indiscutabil forta cu care a crezut in ideile lui. Nu judec ideile in sine, nu le aprob sau dezaprob. Ci credinta in ele. Dincolo de esecuri (vezi experienta Congo sau guerillele trimise sa imprastie revolutia in toata america latina) sau de “tradarea” celor apropiati (fie el prietenul Fidel sau taranii Bolivieni pentru a caror “libertate” lupta).

A facut-o pentru glorie? Poate. Din nebunie? Probabil. Pentru a ajunge pe canile de cafea, pe tricouri si bluze cu stralici in discoteci si pe promouri la radioul lui Vantu? Nu cred.

Celebra fotografie a lui “El Comandante” realizata de Alberto Korda este cea mai raspandita reproducere foto din lume. Si aici ajung la al doilea subiect de admiratie (care nu mai e meritul lui, dar il are inevitabil in prim plan). Un marketing pe care probabil si echipa lui Steve Jobs il admira. Ajutat probabil de faptul ca pana recent (2001), din motive ideologice ale regimului cubanez, fotografia cu pricina a fost bun de domeniu public pe care il putea folosi oricine, oricum. 

Dintr-un revolutionar criminal marxist-comunist si oarecum nepriceput la nimic, luptator de guerilla si mai mult nu prea, specialist in speechuri demagogice si executii cu singe rece, sa faci un simbol al mass marketingului capitalist si  al revolutiei ca substantiv comun, e o realizare de apreciat.

Cine a facut-o? Labilitatea unei generatii in lipsa si nevoie de exemple si modele? Sau conspiratia mondiala care a vrut sa dilueze substanta revolutiei marxiste si simbolul luptei anti imperialiste

S-a scris, s-a cantat, s-a vorbit si s-a filmat mult despre Che, imaginea-i este inca promovata idilic, inclusiv ultimul film al lui Soderbergh, uitand parca voit de morti, de foame, de ratii, de cozi, de vendette personale, de comunism si de multe altele.

Gasiti o parere detaliata si documentata aici.
Multzam de help Julia.
Foto: Wikipedia
Alte info:

http://www.commonassets.org/content.php?id=2354

http://www.time.com/time/time100/heroes/profile/guevara01.html

UPDATE: Subiectul se pare ca prinde un pic aripi si in Sapte Seri si pe blogul lui Razvan

Rock City Open Air

Peste 60 de trupe vor concerta în cadrul festivalului Rock City Open Air, care se va desfăşura între 20 şi 23 august, pe malul Dunării, informează organizatorii evenimentului, Metal Masters.

Festivalul se va desfăşura pe malul Dunării (comuna Borcea, în apropiere de Feteşti, pe insula Ialomiţei). Pretul biletelor porneste de la 270 de lei (12 februarie – 30 aprilie), creste apoi la 300 (1 mai – 31 iulie), 350 de lei (1 – 19 august) si 400 la intrare. Nu vor exista bilete pe zile, ci doar pentru toata perioada festivalului. In acest pret aveti si spatiu de campare, acces la dusuri si toalete ecologice.

Festivalul Rock City Open Air va avea loc in perioada 20-23 August 2009.

Un pic cam dur pentru gusturile mele, dar e un inceput, iar locatia este cu certitudine inedita.

via. Mai mult aici.

Criza fata in fata cu fantanile arteziene

Sa fie doar criza? Sau rezultatul “investitiilor” si preocuparii catre domeniul economic din ultimii ani ai administratiei locale craiovene.

Craiova are cele mai luminos-schimbator-colorate cladiri (mai ceva “ca-casetofoanele” venite de la turci la inceputul anilor 90), are cele mai vaste si stralucitoare sarbatori campenesti cu fiecare ocazie posibila si imposibila. Are cea mai mare si mai cantareata fantana arteziena din centrul sud-estului Europei, si bonus cate una mai mica pentru fiecare cartier care a fost cuminte. Are proiecte de pasarele supraterane peste km.0 si pasaje subterane in centru. 

Craiova mai are promisiuni de infrastructura pentru un investitor important de care nu s-a apucat nimeni nici macar cu gandul. Mai are un mini-parc industrial al carui site de informare ne anunta “Site-ul pe care incercati sa il accesati este momentan dezactivat. Telefon contact: 0351/400400 sau 0351/400401″. Are un aeroport pe care o linie aeriana si-a facut curaj sa incerce zboruri, si toate celelalte care ar mai fi intereasate asteapta cu interes amenajari minimale de functionare in conditii contemporane.

Si bonus, castiga impreuna cu judetul pe care-l reprezinta, locul fruntas la numarul de someri la 31.ianuarie.2009 (rata somajului stam pe un nemeritat loc 4). Sa fie oare doar criza?

sursa

Food for thoughts

Nu ma dau pe engleza din nou, dar dupa o discutie “filozofica” din seara asta mi-am adus aminte de treaba de mai jos si n-am vrut s-o pierd .

When I was young and free and my imagination had not limits, I dreamed of changing the world. As I grew older and wiser, I discovered the world would not change, so I shortened my sights somewhat and decided to change only my country.

But, it, too, seemed immovable.

As I grew into my twilight years, in one last desperate attempt, I settled for changing only my family, those closest to me, but alas, they would have none of it.

And now as I lie on my deathbed, I suddenly realize: If I had only changed myself first, then by example I would have changed my family.

From their inspiration and encouragement, I would then have been able to better my country, and, who knows, I may have even changed the world.

Rezistenta

Intotdeauna mi-am dorit ca gadget-urile pe care le am sa fie rezistente si inteligente. Ca atare am descoperit in cautarile regente Stick-ul USB Voyager care are ambele calitati. Acum sunt linistit. Caut o retzeta de ciorba de net, o copiez pe stick si o arunci in oala cu apa fierbinte. Pentru ca noul stick Voyager e rezistent, printre altele si la gatit si la fierbere si la cate si mai cate

Atacul colindelor

Sa fie inteles, n-am nimic impotriva colindelor. N-am nimic impotriva Craciunului. Din contra. Mergeam cu colindul cand eram copil si imi placea. Mi-au placut un timp si dupa, sa le ascult. Iti transmit o stare ok in perioada sarbatorilor. In ultimii ani insa am ajuns la capatul rabdarilor in ceea ce priveste acest aspect cantat al Craciunului.

De la sfarsitul lui noiembrie oridunde te afli le auzi. In masina, la McDonalds, in supermarket, la buticul din colt, la radio, la televior, in jumatate din filmele difuzate in perioada asta, in 90% din reclame, la patinoar, la bere, la servici, la clienti, pe strada. Un amestec nedescris de jingle bellsi cu Isusi si Mosi Craciuni, mi se urca la cap si nu mai vreau sa aud de colinde si Craciun niciodata.

Criza financiara pe intelesul tuturor

Excelent articol al lui Friedman preluat de Business Magazin in care ne explica simplu si la obiect cauzele crizei in care se zbuciuma SUA:

Unii care n-aveau nicio treaba cu asa ceva au cumparat o casa, fara sa aiba nimic in mana si cu ce sa o plateasca in urmatorii doi ani. Altii care n-aveau nicio treaba cu asa ceva au vandut aceste ipoteci si au facut o groaza de bani. Altii au impachetat aceste imprumuturi in instrumente financiare si le-au vandut unor terti, cotate cu rating AAA, si au facut o gramada de bani din asta. Altii care n-aveau nicio treaba cu asa ceva au cotat acele imprumuturi cu ratinguri AAA si au facut avere din asta; in fine, inca unii care n-aveau nicio treaba cu asta au cumparat respectivele instrumente si le-au inclus in registrele contabile ca sa faca un profit mai mare, castigand o gramada de bani. 

precum si cine e vinovat:

unii dintre cei mai bine platiti bancheri din America nu sunt decat niste idioti supraevaluati care nu aveau nicio idee ce vindeau sau niste cinici lacomi care stiau, dar au inchis ochii

Colac peste pupaza, intrebata ce urma sa se intample cu rata intrarilor in incapacitate de plata daca piata imobiliara se prabuseste, cei de la Standard & Poor’s n-a fost in stare sa raspunda. Modelul pe care agentia il folosea pentru a face proiectii matematice asupra preturilor pe piata rezidentiala nu putea sa lucreze cu valori negative. “Ei presupuneau ca preturile la case vor merge numai in sus”.