Adobe Subscriptions

Modul in care Adobe a reusit sa migreze business-ul de la unul bazat pe vanzare de licente la un business bazat pe subscriptii/abonamente este absolut impresionant.

In 2013, compania a lansat primul sau produs subscription based, Creative Cloud, care a oferit utilizatorilor acces la o gama completa de produse Adobe pentru o taxa lunara sau anuala.

In urma acestei decizii, Adobe a inregistrat o crestere semnificativa a veniturilor si a profitului. In 2023, veniturile companiei au ajuns la 18,8 miliarde de dolari, in crestere cu 17% fata de anul precedent. Profitul net a fost de 6,7 miliarde de dolari, in crestere cu 15%.

Cat de mult suntem in controlul propriilor decizii?

Luam decizii de care suntem mandri . Nu numai mandri, ci convinsi ca experienta, cunostintele, instinctul, toate ne ajuta sa alegem dintre diverse optiuni, optiunea cea mai buna.

Ei bine nu este intotdeauna asa. Convingerea ramane, dar deciziile pe care le luam sunt uneori de-a dreptul stupide. Nici macar nu le luam in cunostinta de cauza. Este o mare conspiratie care ne influenteaza deciziile. Nu masoni, nu evrei, nu americani. Doar creierasul nostru ne joaca aceste feste.

O prezentare (in engleza) care m-a pus pe ganduri facuta de Dan Ariely profesor de behavioral economics la Duke University.


Faliment

Pentru a functiona cu success, capitalismul are nevoie ca mecanismul de succes si esec sa functioneze corect.

Pana la urma, succesul economic american/occidental este bazat pe piata si pe corectiile facute de ea. Pe egalitatea de sansa in piata. De ce eu, antreprenor si proprietar de business platesc cu “business”-ul greselile care le fac, iar granzii sunt salvati, culmea, tot cu banii mei.

Falimentul exista ca optiune si este functional. Pana la urma asta nu inseamna neaparat (de multe ori chiar din contra) ca fabrica isi inchide portile si toata lumea pleaca acasa. Din contra, presupune o anumita protectie impotriva celor care au de incasat bani de la firma cu pricina, pentru perioada de reorganizare. Pana la urma falimentul e ultima sansa data unei companii. Au fost companii (si aici vorbim de Big Fishes) care in urma falimentului au gasit calea de a exista in continuare si de a reveni pe linia de plutire (Delta Airlines, Texaco, United Airlines) si altele ca Enron sau Worldcom care falimentul le-a inchis pur si simplu pentru ca apucasera un drum diferit decat cel declarat oficial si in in afara limitelor legii.

untitled

Falimentul curata sistemul si nicidecum nu desfiinteaza firma cu pricina. De ce as ajuta si as incuraja un management care a luat deja niste decizii gresite? Ce ma face sa cred ca dupa ce “tiparim” niste bani pentru a salva firma cu pricina, managementul nu va lua acelasi gen de decizii in continuare? In fond daca a facut-o cu banii actionarilor de ce n-ar face-o in scopuri “nobile” (salvarea firmei si a locurilor de munca) cu niste bani imaginari pe care statul i pune la dispozitie?

Ajutorarea/salvarea/nationalizarea bancilor sau a gigantilor de tipul General Motors inainte de intrarea in faliment, este practic recunostinta pentru politica de investitii riscante pe care bancile de investitii au dus-o in ultimii ani. Este plata din banii publici a unor bonusuri pentru cei care au luat, ne place sau nu, niste decizii gresite. Daca guvernul american ar intentiona cu adevarat sa se implice doar in salvarea marilor firme aflate in dificultate si inscrise pe lista de nationalizare, le-ar prelua, dar dupa ce acestea ar declara oficial starea de faliment. 

Nelasand unul dintre giganti sa intre in procedura de faliment si sa porneasca rapid, sustinut si supravegheat procedura de reorganizare, nu faci decat sa ucizi, unul cate unul, toti pestii mici care coexista cu acesta (si aici nu vorbim de capuse), toate firmele mici si mijlocii care depind de verticala si orizontala de pestele cel mare.

De ce ii este Americii frica de faliment de data asta? Actiunile se duc in jos? Mai conteaza, cand sunt oricum la minimul din ultimii 25 de ani si oricum mai e loc de dus in jos? Cheltuieli bugetare suplimentare (fondurile de pensii si asigurarile medicale suportate de aceste firme vor trece in cheltuiala statului american)? Plimbarea acelorasi bani prin mai multe buzunare nu face decat sa ajunga mai putini la destinatie si nicidecum mai multi.

Reclame Supebowl 2009 – in ritm de criza

E iarna, e Superbowl. Da, da… finala sportului ala ciudat carora ei ii zic in continuare doar football, desi restul lumii il localizeaza in tara in care se joaca cu preponderenta “american footbal“. Pentru noi, conteaza mai putin cine a castigat, daca a castigat pe merit, daca au avut valize si alte detalii marunte de acest gen. 

Daca e Superbowl e festival de publicitate, si desi e mai greu (imposibil) sa le vezi live, cu pauzele de rigoare in care oamenii aia se fugaresc pe teren, si cateva milioane se uita la ei si se imbuiba cu bere, chips-uri si hamburgeri, avem sansa sa le vedem la rand, mai ceva ca la noaptea devoratorilor. Fara pauze de fotbal.

Un pic peste 200 de milioane de dolari s-au platit anul acesta pentru pauzele publicitare din timpul Superbowl-ului. Tragand o linie, si comparand cu ce am vazut in anii trecuti, nu ma pot abtine sa fiu un pic critic. Calitatea (in opinia mea) este mult scazuta, sa fie criza financiara sau cea colectiva de idei, nu stiu. Sunt insa de vazut, se presupune in continuare ca este “the best we can get!”

Youtube ne pune la dispozitie un canal special cu aceste reclame la www.youtube.com/superbowl

adblitz

As remarca totusi cateva (si nu o sa pun link-uri individuale, pentru ca poate mi-a scapat cate ceva): seria Bud Light Drinkability (obisnuiti ai “nominalizarilor” an de an), Doritos (in special Feel the Crunch), Audi – The Chase, careerbuilders.com sau Pedigree – Adoption Drive.

Tu?

UPDATE: Specialistii sunt pe aproape de parerile de mai sus. Winners and Loosers of the Superbowl, de pe blogul Laurei Ries

Caritas american de varsta a treia

Basica pietei financiare americane incepe sa pocneasca pe ici pe colo. Bernard Madoff, consilier pentru investitii pe Wall Street si fost presedinte al Bursei Nasdaq a fost arestat (si eliberat pentru o cautiune de 10 milioane de dolari) pentru o frauda financiara de 50 de miliarde.

Majoritatea banilor gestionati de firma lui Madoff proveneau de la fonduri de hedging, banci si oameni cu averi considerabile. Era al 23-lea market-maker de pe piata Nasdaq in luna octombrie si primea ordine de tranzactionare de la unele dintre cele mai mari companii americane, printre care General Electric si Citigroup.

In principiu, Madoff a platit investitorii carora le promitea venituri substantiale in perioade scurte de timp cu bani luat de la alti investitori. Afacerea era in insolventa “de ani intregi”, estima Madoff, cu pierderi de circa 50 de miliarde de dolari. Madoff a spus ca mai are circa 200-300 de milioane de dolari pe care intentiona sa-i imparta rudelor si angajatilor.

Wall Street Journal aprecia ieri ca aproximativ 2.000 de miliarde de dolari sunt in acest moment investite in fonduri de hedging (similare sau nu cu cel gestionat de Madoff). Tot WSJ apreciaza ca fondurile de hedging de pe Wall Street au devenit un adevarat vest salbatic, cu reglementari foarte vagi si relaxate si cu foarte putini oameni care inteleg cu adevarat traseul banilor prin aceste fonduri.

Va urma (probabil) si nu ramane decat sa speram ca acest gen de “revelatii” si “descoperiri” sunt doar inceputul curateniei de care e nevoie pentru a se reveni la linia de plutire.

Criza financiara pe intelesul tuturor

via portfolio.comExcelent articol al lui Friedman preluat de Business Magazin in care ne explica simplu si la obiect cauzele crizei in care se zbuciuma SUA:

Unii care n-aveau nicio treaba cu asa ceva au cumparat o casa, fara sa aiba nimic in mana si cu ce sa o plateasca in urmatorii doi ani. Altii care n-aveau nicio treaba cu asa ceva au vandut aceste ipoteci si au facut o groaza de bani. Altii au impachetat aceste imprumuturi in instrumente financiare si le-au vandut unor terti, cotate cu rating AAA, si au facut o gramada de bani din asta. Altii care n-aveau nicio treaba cu asa ceva au cotat acele imprumuturi cu ratinguri AAA si au facut avere din asta; in fine, inca unii care n-aveau nicio treaba cu asta au cumparat respectivele instrumente si le-au inclus in registrele contabile ca sa faca un profit mai mare, castigand o gramada de bani. 

precum si cine e vinovat:

unii dintre cei mai bine platiti bancheri din America nu sunt decat niste idioti supraevaluati care nu aveau nicio idee ce vindeau sau niste cinici lacomi care stiau, dar au inchis ochii

Colac peste pupaza, intrebata ce urma sa se intample cu rata intrarilor in incapacitate de plata daca piata imobiliara se prabuseste, cei de la Standard & Poor’s n-a fost in stare sa raspunda. Modelul pe care agentia il folosea pentru a face proiectii matematice asupra preturilor pe piata rezidentiala nu putea sa lucreze cu valori negative. “Ei presupuneau ca preturile la case vor merge numai in sus”.